duminică, 14 iunie 2009
Mi-am dorit fetita pentru ca, am spus eu, fetitele sunt mai cuminti decat baietii. Ei, dar fetita mea cred ca ii intrece pe toti baietii pe care i-am cunoscut. Sau oare sa fie cam asa majoritatea copiilor de varsta ei? O sa-i treaca? Karina se catara pe orice: pe garduri, pe paturi, pe mobila, pe orice este de catarat. Cand o asez pe masa de schimbat nu reusesc sa o mai schimb. Se intoarce in toate partile, se ridica in picioare, merge de-a buselea. De cele mai multe ori o duc sa o schimb pe pat pentru ca sa nu cada de pe masa. In cadita cand ii fac baie se ridica, atunci cand o pun in patut ca sa doarma ea este deja in picioare. Trage de orice, deschide toate sertarele. E intr-o continua miscare... Cand mergem prin parc vrea deja sa se urce pe topogan in directia inversa asa cum, credeam eu, fac doar copiii mai mari. In leagan nu sta decat cateva secunde apoi sare din el. Trebuie sa fiu mereu atenta. Are foarte multa energie. Cica este un copil sanatos, de aceea face asa. Este incurajator cand eu, ca mama, de abia ii mai fac fata.
Etichete: Povestea Karinei
0 Comments:
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)